Actul european privind accesibilitatea: vă privește site-ul?

Dacă vindeți online clienților din UE, probabil ați primit deja câteva e-mailuri despre Actul european privind accesibilitatea (European Accessibility Act, EAA), unele de la furnizori care folosesc termenul-limită ca să vă vândă ceva. Ghidul de față se ține de ce spune legea: pe cine acoperă, ce cere și ce se întâmplă dacă o ignorați.

Ce este Actul european privind accesibilitatea?

Actul european privind accesibilitatea (Directiva (UE) 2019/882 (se deschide într-o filă nouă)) este un act legislativ al UE care stabilește cerințe comune de accesibilitate pentru anumite produse și servicii vândute consumatorilor, printre care comerțul electronic, serviciile bancare pentru consumatori, cărțile electronice, emiterea biletelor de transport și comunicațiile electronice. A fost adoptat la 17 aprilie 2019 și se aplică în toată UE din 28 iunie 2025.

Despre „EAA” se vorbește de parcă ar fi un singur set de reguli. De fapt, are trei niveluri:

• Directiva stabilește obiectivele, domeniul de aplicare și termenele. Se adresează guvernelor, deci nu obligă direct firma dumneavoastră.
• Legea națională este cea care vi se aplică efectiv, de exemplu Barrierefreiheitsstärkungsgesetz (BFSG) în Germania sau Ley 11/2023 în Spania. Fiecare lege își numește propriile autorități și își stabilește propriile sancțiuni.
• Standardul tehnic, EN 301 549, este modul în care arătați în practică că îndepliniți cerințele. Pentru site-uri și aplicații, el trimite la Ghidul pentru accesibilitatea conținutului web (WCAG).

Dacă cineva vă pomenește de o anumită amendă, întrebați din legea cărei țări provine.

De când se aplică EAA și ce se schimbă în 2027 și 2030?

EAA se aplică din 28 iunie 2025. Statele membre trebuiau să își adopte legile naționale până la 28 iunie 2022 și să le aplice începând cu 28 iunie 2025 (articolul 31). Câteva perioade de tranziție durează mai mult: contractele de servicii și echipamentele existente înainte de iunie 2025 pot continua cel târziu până la 28 iunie 2030.

Data din 2030 este cea mai des înțeleasă greșit. Nu este o perioadă de grație pentru site-uri: un magazin lansat în 2026 trebuie să respecte regulile chiar de acum. Doar contractele și echipamentele existente înainte de iunie 2025 primesc timp în plus.

Ce site-uri și aplicații acoperă EAA?

EAA acoperă site-urile și aplicațiile prin care se furnizează șase tipuri de servicii pentru consumatori: comerț electronic, servicii bancare pentru consumatori, comunicații electronice, acces la servicii media audiovizuale, cărți electronice și o parte din serviciile de transport aerian, cu autobuzul, feroviar și pe apă pentru pasageri. Comerțul electronic este categoria cea mai largă, pentru că include orice site sau aplicație prin care consumatorii pot încheia un contract la distanță.

Directiva definește serviciile de comerț electronic drept „servicii furnizate la distanță, prin site-uri web, și servicii integrate pe dispozitive mobile, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a unui consumator în vederea încheierii unui contract de consum” (articolul 3 punctul 30). Dacă un client poate cumpăra, rezerva sau se poate abona prin site-ul ori aplicația dumneavoastră, foarte probabil intrați sub incidența actului: un magazin de haine pe Shopify, motorul de rezervări al unui hotel, un abonament la kituri de gătit.

Unele cazuri sunt mai puțin clare. Site-ul unui restaurant care arată doar meniul și un număr de telefon probabil nu este un serviciu de comerț electronic, pentru că prin el nu se încheie niciun contract. Dacă adăugați comenzi online, probabil devine unul. Zonele gri, cum ar fi formularele de rezervare a unei mese, sunt exact situațiile în care merită să cereți îndrumările autorității competente sau părerea unui avocat.

Ce conținut este exclus?

Chiar și pe un site acoperit, articolul 2 alineatul (4) exclude:

• conținutul audio și video preînregistrat, precum și documentele de birou, cum ar fi fișierele PDF, publicate înainte de 28 iunie 2025;
• hărțile online, cu condiția ca informațiile esențiale pentru orientare să fie oferite și într-un format digital accesibil;
• conținutul terților pe care nu îl finanțați, nu îl dezvoltați și nu îl controlați;
• conținutul arhivat care nu a mai fost actualizat sau editat după 28 iunie 2025.

Nu forțați prea mult excepția pentru conținutul terților. Un plugin de plată sau un instrument de chat pe care l-ați ales și pentru care plătiți poate fi greu prezentat drept conținut pe care nu îl finanțați sau nu îl controlați. EAA acoperă și produse precum calculatoarele, terminalele de plată și cititoarele de cărți electronice, dar pentru un site contează regulile privind serviciile.

Se aplică EAA și firmelor mici?

Doar în parte. Microîntreprinderile care furnizează servicii sunt scutite de cerințele pentru servicii. O microîntreprindere are sub 10 angajați și o cifră de afaceri anuală sau un total al bilanțului anual de cel mult 2 milioane de euro (articolul 3 punctul 23). Firmele mici de peste acest prag sunt acoperite, iar microîntreprinderile care fabrică sau vând produse vizate nu sunt scutite.

Contează ambele criterii. Un magazin online cu 6 angajați și o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro este o microîntreprindere. Un magazin cu 6 angajați și o cifră de afaceri de 3 milioane de euro se încadrează și el, dacă totalul bilanțului este de cel mult 2 milioane de euro. Un magazin cu 12 angajați este acoperit, oricât de mică i-ar fi cifra de afaceri.

Articolul 4 alineatul (5) scutește doar microîntreprinderile care furnizează servicii, așa că o firmă de cinci persoane care produce cititoare de cărți electronice trebuie totuși să respecte regulile pentru produse.

Două precizări. Legile naționale pot fi diferite: legea federală a Belgiei scutește microîntreprinderile doar până la 28 iunie 2030 (Loi du 5 novembre 2023, art. 40 (se deschide într-o filă nouă)). În plus, scutirea elimină o obligație legală, nu și problema. Un client care nu poate trece de finalizarea comenzii cu un cititor de ecran pleacă oricum, indiferent câți angajați aveți.

Se aplică EAA firmelor din afara UE, site-urilor B2B sau Regatului Unit?

Da pentru firmele din afara UE care vând consumatorilor din UE și, în general, nu pentru vânzările făcute exclusiv către firme. Directiva se aplică oricui furnizează un serviciu pe piața Uniunii sau îl oferă consumatorilor din UE (articolul 3 punctul 4), indiferent unde este înregistrat. Un magazin din Regatul Unit sau din SUA care vinde consumatorilor din UE intră sub incidența actului pentru aceste vânzări.

• Vânzătorii din afara UE. Contează cui vindeți. Dacă magazinul livrează clienților din Franța, serviciului respectiv i se aplică legea franceză. Vânzările către clienți din afara UE nu sunt acoperite. La fel stau lucrurile pentru un magazin din Republica Moldova: vânzările către consumatori din UE sunt acoperite (articolul 3 punctul 4), cele către clienți din Moldova nu intră sub incidența EAA.
• B2B. În sensul directivei, comerțul electronic înseamnă un contract cu un consumator, adică o persoană care cumpără în afara activității sale comerciale sau profesionale (articolul 3 punctul 22). Un portal en-gros rezervat firmelor înregistrate rămâne, în general, în afara acestei definiții; un site care vinde ambelor categorii este acoperit pentru vânzările către consumatori.
• Regatul Unit. EAA nu face parte din legislația britanică, dar firmele britanice care vând consumatorilor din UE intră sub incidența legilor țărilor în care vând. Pe plan intern, Equality Act 2010 cere adaptări rezonabile fără să stabilească un standard tehnic pentru web, iar reglementările privind accesibilitatea în sectorul public (se deschide într-o filă nouă) se aplică doar organismelor publice.

Ce standard trebuie să respectați?

În practică, EN 301 549, ceea ce pentru site-uri înseamnă astăzi WCAG 2.1 nivelul AA. Directiva în sine enumeră cerințe funcționale, nu un nivel WCAG. Referința actuală este EN 301 549 v3.2.1 (2021), iar versiunea 4.1.1, publicată în septembrie 2026, trece la WCAG 2.2 nivelul AA din momentul în care Comisia o citează în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

AccessibleEU (se deschide într-o filă nouă), centrul de resurse pentru accesibilitate al Comisiei, precizează că v4.1.1 „nu este încă standardul de referință din punct de vedere juridic”. După citare, respectarea ei va oferi prezumția de conformitate cu EAA. Data nu v-o poate spune încă nimeni.

Sugestia noastră: construiți și testați de pe acum după WCAG 2.2 nivelul AA. Versiunea include tot ce conține WCAG 2.1, cu excepția unui criteriu devenit caduc, așa că le acoperiți pe amândouă. Ce este nou în WCAG 2.2 explică cele nouă criterii noi, iar prezentarea noastră WCAG descrie nivelurile.

Ce informații trebuie să publicați?

Furnizorii de servicii trebuie să publice informații despre modul în care serviciul lor îndeplinește cerințele de accesibilitate, „în clauzele și condițiile generale sau într-un document echivalent” (anexa V). Informațiile trebuie să descrie serviciul în formate accesibile și să explice cum sunt îndeplinite cerințele. Potrivit articolului 13 alineatul (2), ele trebuie puse la dispoziția publicului în formă scrisă și orală atât timp cât serviciul este disponibil.

Legile naționale pot adăuga elemente pe listă, de exemplu obligația de a indica autoritatea de supraveghere. Multe firme publică aceste informații pe o singură pagină de accesibilitate, cu link din subsolul site-ului și din termenii și condițiile generale, asemănătoare unei declarații de accesibilitate. Ghidul nostru despre cum redactați o declarație de accesibilitate conține un model care acoperă ambele cerințe, iar documentația despre declarație intră în detalii.

Dacă considerați că o cerință ar reprezenta o sarcină disproporționată, nu este suficient să o afirmați. Articolul 14 cere o evaluare documentată, reînnoită cel puțin o dată la cinci ani, iar autoritățile competente trebuie informate, deși microîntreprinderile sunt scutite de acest pas.

Cine controlează respectarea EAA și care sunt amenzile?

Fiecare țară își desemnează propriile autorități și își stabilește propriile sancțiuni, care trebuie să fie „eficace, proporționale și cu efect de descurajare” (articolul 30). Pentru un magazin online, autoritatea este de obicei una de protecție a consumatorilor sau de supraveghere a pieței. Amenzile maxime merg de la câteva mii de euro până la 1 milion de euro sau mai mult, iar unele sunt legate de cifra de afaceri.

Acestea sunt plafoane, nu sume pe care le-ar plăti probabil o firmă cu o problemă care se poate remedia. În plus, cifrele sunt des copiate greșit pe internet, așa că verificați legea propriei țări înainte să vă bazați pe un număr. România nu apare în tabel: aici, autoritatea competentă și cuantumul amenzilor sunt stabilite de legea națională de transpunere.

Ce ar trebui să faceți mai întâi?

Verificați dacă intrați sub incidența actului, apoi testați și corectați parcursurile cele mai importante pentru clienți, publicați informații oneste despre nivelul actual de accesibilitate și integrați accesibilitatea în felul în care modificați site-ul. Cea mai mare parte este muncă obișnuită de dezvoltare, făcută într-o ordine logică, nu un proiect juridic punctual.

1. Verificați dacă vi se aplică. Notați serviciile pe care le oferiți consumatorilor din UE, țările în care vindeți, numărul de angajați și cifra de afaceri. Dacă sunteți aproape de pragul de microîntreprindere, consemnați cum ați făcut calculul.
2. Testați parcursurile-cheie: căutarea, paginile de produs, coșul, finalizarea comenzii și autentificarea. Folosiți instrumente automate gratuite, apoi verificați manual cu tastatura și cu un cititor de ecran, așa cum explică ghidul nostru despre cum vă testați accesibilitatea site-ului.
3. Corectați întâi ce afectează cel mai mult. Un buton de finalizare a comenzii la care utilizatorii de tastatură nu pot ajunge contează mai mult decât un link palid din subsol. Lista de verificare a accesibilității site-ului acoperă cele mai frecvente erori.
4. Publicați informațiile despre accesibilitate, inclusiv ce nu este încă rezolvat și cum vă pot contacta oamenii.
5. Faceți din asta o rutină. Articolul 13 alineatul (3) cere proceduri prin care serviciul să rămână conform pe măsură ce se schimbă, așa că verificați accesibilitatea de fiecare dată când actualizați tema sau adăugați un instrument de la terți.
6. Întrebați când nu e clar. Pentru întrebări despre domeniul de aplicare sau despre scutiri, discutați cu un avocat sau cu autoritatea națională competentă.

Unde își are locul un widget de accesibilitate?

Niciun widget nu face un site conform cu EAA, inclusiv al nostru. Comisia Europeană spune că instrumentele „care nu asigură că site-ul în sine îndeplinește criteriile detaliate ale standardului nu reprezintă o soluție adecvată” (Comisia Europeană, Accesibilitatea web (se deschide într-o filă nouă)). Un widget poate totuși să ajute unii vizitatori, ca strat suplimentar peste un site construit corect.

SiteAccessible le permite vizitatorilor să ajusteze contrastul, mărimea textului și instrumentele de sprijin pentru citire. Nu vă corectează codul, nu înlocuiește auditurile sau testarea cu persoane cu dizabilități și nu vă oferă protecție juridică.