Tehnologii asistive: cum folosesc persoanele cu dizabilități webul

Trei persoane încearcă să rezerve o masă pe site-ul aceluiași restaurant. Ioana este nevăzătoare și ascultă pagina prin VoiceOver, pe iPhone. Tudor are poliartrită reumatoidă și folosește tastatura, pentru că mouse-ul îl doare. Maria are 78 de ani și mărește pagina la 200% ca să citească meniul. Dacă meniul este o fotografie a unei pagini tipărite, iar calendarul pentru alegerea datei răspunde doar la mouse, toți trei renunță și rezervă în altă parte.

Acest ghid explică, cu cifre actuale, cum folosesc de fapt persoanele cu dizabilități internetul. O precizare despre termeni: scriem „persoane cu dizabilități”, ca instituțiile UE, deși mulți oameni, mai ales în Regatul Unit, preferă în engleză formularea „disabled people”. Când scrieți despre o persoană anume, folosiți cuvintele pe care le folosește ea.

Câți oameni au o dizabilitate?

Aproximativ 1,3 miliarde de oameni, adică 16% din populația lumii sau 1 din 6, trăiesc cu o dizabilitate semnificativă, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (se deschide într-o filă nouă) (fișă informativă, martie 2023). În UE, 23,9% dintre persoanele de 16 ani și peste au declarat în 2024 o limitare de lungă durată în activitățile de zi cu zi, cam un adult din patru, potrivit Eurostat (se deschide într-o filă nouă).

Cifrele naționale variază de la 12,7% în Bulgaria la 41,2% în Letonia, iar indicatorul se bazează pe declarații proprii, așa că atenție când comparați țările. Mai important este efectul vârstei. Proporția este de zece ori mai mare (se deschide într-o filă nouă) la persoanele de 85 de ani și peste (72,3%) decât la tinerii de 16-24 de ani (7,1%), iar 22,0% din populația UE (se deschide într-o filă nouă) are 65 de ani sau mai mult. Mulți dintre acești oameni nu s-ar descrie ca persoane cu dizabilități.

Ce sunt tehnologiile asistive?

Tehnologie asistivă înseamnă orice software sau hardware care îi permite unei persoane să folosească un calculator, un telefon sau un site într-un mod potrivit corpului și minții sale. Cele mai cunoscute exemple sunt cititoarele de ecran, lupele de ecran, recunoașterea vocală, switch-urile și afișajele braille. Oamenii se bazează și pe ajustări mai simple, cum ar fi textul mai mare, un cursor mai lent sau subtitrările activate implicit.

W3C numește aceste ajustări mai simple „strategii adaptive”, pe care prezentarea instrumentelor și tehnicilor (se deschide într-o filă nouă) le descrie drept „tehnici pe care persoanele cu dizabilități le folosesc pentru a-și îmbunătăți interacțiunea cu webul”. Cei mai mulți oameni le combină pe amândouă.

O mare parte din acestea sunt deja integrate: VoiceOver și Control vocal pe dispozitivele Apple, TalkBack și Voice Access pe Android, Naratorul și Lupa pe Windows. Mulți utilizatori de Windows adaugă JAWS, care este cu plată, sau NVDA, care este gratuit.

Cum folosesc persoanele nevăzătoare site-urile?

Majoritatea persoanelor nevăzătoare folosesc un cititor de ecran, un program care transformă pagina în vorbire sau în braille, și se deplasează prin ea cu comenzi de la tastatură sau gesturi tactile, nu cu mouse-ul. Rareori ascultă pagina de sus până jos. În sondajul WebAIM din 2024, 71,6% dintre utilizatorii de cititoare de ecran au spus că parcurg o pagină lungă mai întâi după titluri.

Sondajul nr. 10 al WebAIM printre utilizatorii de cititoare de ecran (se deschide într-o filă nouă) a strâns 1.539 de răspunsuri în decembrie 2023 și ianuarie 2024. Este un eșantion autoselectat, nu un recensământ. Câteva rezultate:

• Pe desktop, 40,5% folosesc în principal JAWS, 37,7% NVDA și 9,7% VoiceOver.
• 91,3% folosesc un cititor de ecran pe telefon sau tabletă, iar 70,6% folosesc în principal dispozitive Apple.
• 38% folosesc ieșire braille, printr-un afișaj care ridică mici pini pentru a forma caracterele.

Imaginați-vă un utilizator de cititor de ecran pe pagina unui produs. Deschide lista de titluri și sare direct la „Recenzii”. Nu vede niciodată designul paginii, ci doar structura de dedesubt: dacă titlurile sunt de fapt paragrafe îngroșate, lista e goală, iar trei butoane numite „Adaugă în coș” sună exact la fel.

• Titluri care sunt elemente de titlu reale, într-o ordine logică.
• Text alternativ care spune ce contează: „Palton de lână bleumarin, până la genunchi, văzut din față”, nu „IMG_4471.jpg”. Imaginile decorative primesc text alternativ gol, ca să fie sărite.
• Etichete pe fiecare câmp de formular și mesaje de eroare care sunt anunțate, nu doar afișate cu roșu.
• Texte de linkuri și butoane care au sens și singure: „Citiți politica de retur”, nu „Click aici”.

Cum folosesc site-urile persoanele cu vedere slabă?

Persoanele cu vedere slabă fac de obicei lucrurile mai mari sau mai clare, în loc să treacă la audio. Măresc pagina în browser, folosesc o lupă de ecran, măresc textul sistemului, activează contrastul ridicat sau modul întunecat ori adaugă spațiere. Este un grup mare: OMS estimează că cel puțin 2,2 miliarde de oameni au o deficiență de vedere de aproape sau de departe.

La un zoom mare, cine folosește o lupă de ecran vede doar o mică parte din ecran odată. Un mesaj „Coș actualizat” afișat într-un colț de sus trece ușor neobservat, la fel ca un rezumat al erorilor plasat departe de câmpul cu eroarea.

Ghidul pentru accesibilitatea conținutului web (WCAG) 2.2 (se deschide într-o filă nouă) acoperă situația prin trei criterii de succes de nivel AA: textul trebuie să poată fi mărit la 200% fără pierdere de conținut (1.4.4), conținutul trebuie să se rearanjeze la o lățime de 320 de pixeli CSS, ca nimeni să nu fie nevoit să deruleze în două direcții (1.4.10), iar paginile trebuie să reziste la spațiere suplimentară între rânduri, litere și cuvinte (1.4.12). Pentru contrast, citiți ghidul nostru despre contrastul culorilor. Cât despre meniul fotografiat: refăcut ca pagină web, cu titluri, funcționează la fel de bine pentru Maria și pentru Ioana.

Cum folosesc internetul persoanele surde și cele hipoacuzice?

Persoanele surde și cele hipoacuzice folosesc internetul ca oricine altcineva, până când sunetul transmite informație. Atunci au nevoie de subtitrări la video, de transcrieri pentru audio și de o cale de a vă contacta care să nu fie un apel telefonic. OMS estimează că 430 de milioane de oameni, peste 5% din populația lumii, au nevoie de reabilitare pentru o pierdere de auz invalidantă.

Pentru multe persoane surde, mai ales pentru cele care fac parte din comunitatea surzilor, limba semnelor din țara lor este prima limbă, iar limba scrisă vine abia a doua. Un text scris simplu le ajută, așa cum îl ajută pe oricine citește într-o a doua limbă.

• Subtitrați fiecare video preînregistrat care conține vorbire (WCAG 1.2.2, nivelul A). Verificați subtitrările automate: pot încurca nume, termeni de produs și cifre.
• Oferiți și alte căi de contact decât telefonul. „Sunați-ne pentru anulare” îi exclude complet pe unii clienți.
• Nu porniți sunetul automat. Un fișier audio care rulează mai mult de 3 secunde are nevoie de un buton de pauză sau de oprire (WCAG 1.4.2), iar utilizatorii de cititoare de ecran au și ei nevoie de el.

Cum navighează pe site-uri persoanele cu dizabilități motorii?

Persoanele cu dizabilități motorii adesea nu folosesc deloc mouse-ul. Folosesc tastatura, un switch, controlul vocal, un sistem de urmărire a privirii, un dispozitiv de indicare montat pe cap sau un trackball, uneori în timp ce se luptă cu tremorul, durerea sau oboseala. Toate acestea depind de un site care funcționează fără indicare precisă: fiecare control accesibil de la tastatură, focalizare mereu vizibilă și ținte suficient de mari ca să poată fi atinse.

WCAG începe cu tastatura: totul trebuie să funcționeze fără mouse (2.1.1, nivelul A). Ce încurcă de obicei:

• Focalizare invizibilă. Dacă eliminați conturul de focalizare din motive estetice, cine folosește tastatura nu mai știe unde se află (WCAG 2.4.7).
• Drumuri lungi. Cine folosește un switch parcurge controalele unul câte unul. Un meniu uriaș cu 60 de linkuri și fără linkul „Salt la conținutul principal” poate însemna 60 de apăsări până la produs.
• Etichete care nu se potrivesc. Un utilizator de control vocal spune „clic pe Rezervă acum”, dar în cod butonul se numește „Trimite formularul”, așa că nu se întâmplă nimic (WCAG 2.5.3, Eticheta în nume).
• Ținte minuscule și glisoare care merg doar prin tragere. WCAG 2.2 stabilește o dimensiune minimă a țintei de 24 pe 24 de pixeli CSS (2.5.8) și cere o alternativă prin clic pentru tragere (2.5.7). Ghidul nostru despre WCAG 2.2 le explică pe amândouă.

Cum folosesc internetul persoanele cu dizabilități cognitive, dislexie sau ADHD?

Persoanele cu dizabilități cognitive și de învățare, inclusiv cu dislexie, ADHD, pierderi de memorie sau leziuni cerebrale, folosesc o combinație de instrumente și tactici: transformarea textului în vorbire, corectoare ortografice, rigle de citire, managere de parole, modul de citire și timp suplimentar. Cel mai mult ajută însă ce se află de partea dumneavoastră a ecranului: limbaj clar, machete previzibile și procese care nu pedepsesc greșelile.

Ghidul W3C despre dizabilitățile cognitive și de învățare (se deschide într-o filă nouă) include obiectivele „Ajutați utilizatorii să se concentreze” și „Asigurați-vă că procesele nu se bazează pe memorie”.

O autentificare care cere al treilea și al cincilea caracter dintr-un cuvânt de memorat este exact genul de test de memorie împotriva căruia avertizează al doilea obiectiv. Un carusel care se mișcă la câteva secunde lucrează împotriva primului. Vedem ce ajută, inclusiv ce spun cercetările despre fonturile pentru dislexie, în Design pentru dislexie, ADHD și dizabilități cognitive.

Ce setări integrate folosesc oamenii și unde își are locul un panou pe pagină?

Majoritatea oamenilor își ajustează propriile dispozitive cu mult înainte să atingă ceva pe pagina dumneavoastră: zoomul din browser, textul de sistem mai mare, modul întunecat, mișcarea redusă, contrastul ridicat, subtitrările, modul de citire și cititorul de ecran al telefonului. Treaba site-ului este să respecte aceste setări. Un panou de accesibilitate pe pagină este încă o opțiune, nu un înlocuitor.

• Zoom și mărimea textului: folosiți unități relative și nu blocați niciodată mărirea cu două degete pe mobil.
• Mișcare redusă: site-urile pot citi această preferință (media query-ul prefers-reduced-motion), așa că respectați-o la efectele parallax, carusele și tranzițiile ample.
• Contrast ridicat și culori forțate, cum sunt temele de contrast din Windows: verificați că pictogramele și contururile de focalizare rămân vizibile.
• Modul de citire funcționează cel mai bine cu titluri și paragrafe reale.

Un panou pe pagină, ca acela adăugat de SiteAccessible, le oferă vizitatorilor butoane pentru contrast, mărimea textului, spațiere, ghid de citire, citire cu voce tare și oprirea animațiilor, fără să caute prin setările dispozitivului. Asta îi ajută pe unii oameni, de exemplu pe cineva aflat la un calculator de serviciu pe care nu îl poate configura sau pe cineva cu migrenă care vrea o pagină mai liniștită timp de o oră.

Nu îl ajută însă pe un utilizator de cititor de ecran să găsească un buton fără etichetă și nu face ca un site să respecte WCAG. De aceea panoul nostru nu are, în mod intenționat, niciun profil pentru vizitatorii nevăzători: un panou vizual nu poate ține locul cititorului de ecran pe care cineva știe deja să îl folosească. Dacă o pagină nu funcționează cu instrumentele proprii ale oamenilor, reparați pagina.

Ce strică cel mai des experiența?

Aceleași bariere elementare apar iar și iar. În analiza WebAIM Million 2026 (se deschide într-o filă nouă), 95,9% din primele un milion de pagini principale aveau erori WCAG detectabile, în medie 56,1 erori pe pagină, în frunte cu textul cu contrast scăzut, textul alternativ lipsă și câmpurile de formular fără etichetă. Utilizatorii de cititoare de ecran pun CAPTCHA pe primul loc între elementele problematice de pe web.

Scanările scapă multe. Iată primele cinci probleme semnalate chiar de utilizatorii de cititoare de ecran:

1. CAPTCHA
2. Meniuri, file și ferestre de dialog care nu se comportă așa cum ar fi de așteptat
3. Linkuri sau butoane care nu au sens
4. Ecrane sau părți din ecran care se schimbă pe neașteptate
5. Lipsa accesibilității de la tastatură

Niciuna dintre ele nu cere tehnologie specială ca să fie reparată. Ca să le găsiți, încercați-vă propriul site: rezervați ceva folosind doar tastatura, măriți pagina la 400% și parcurgeți finalizarea comenzii, apoi ascultați-vă titlurile cu VoiceOver sau NVDA. Ghidul nostru pentru testarea accesibilității site-ului vă conduce prin aceste verificări. Nu înlocuiesc testarea cu oameni care folosesc zilnic aceste instrumente, dar vă arată de unde să începeți.